Biserica de lemn – Desesti

Localitatea: Desesti
Judetul: Maramures
Zona: Maramures

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele Nu există evaluări (Votati doar daca ati fost aici)

Construita in 1770 biserica este situata in cimitirul din partea central vestica a satului, pe soclul de piatra se ridica peretii din barne groase de stejars lefuit. Grinzile din partea superioara a peretilor sunt in mod succesiv prelungite si slefuite in scara formand console numite arii. Aceste console sustin sarpanta acoperisului, avand in acelasi timp si un rol estetic, important pentru definirea siluetei arhitecturale a monumentului. Planul are un corp principal rectangular (la exterior el se aseamana cu planul unei biserici de tip sala), format din pronaos si naos, urmat de altarul decrosat.

Accesul se face prin partea de V in pronaos, printr-o mica usa cu ancadrament rectangular din barne groase scluptate cu motive decorative geometrice (dint i de fera stra u ), vegetale (frunze stilizate) si simbolice (torsade). Valoarea monumentului consta in realizarea sa tehnica si in stiinta perfecta a executiei si a ansamblajului.

Pictura interioara a bisericii dateaza din 1780. Ea este opera autorului de fresce Radu Munteanu, originar din satul Ungureni (Tara Lapusului) si ajutorului acestuia, Gheorghe, conform unor inscriptii pe o grinda a plafonului din pronaos: „1780 femeile din sat au platit pentru ca acest portic sa fie pictat de catre Radu Munteanu” si conform unei alte inscript ii pe peretele altarului „… pictat sub Andrei Ibacescki, cand vicar era Gheorghe Dioseghi, preot era Dunca Moisei, diacon Dragos Tudor: pentru pictura au platit boierii satului, pictori Radu Munteanu si Gheorghe”. Radu Munteanu este un reprezentant important al picturii religioase de traditie postbizantina din Lapus si Maramures din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea si din primul sfert al sec. al XIX-lea ca reia el i-a imprimat o factura rustica; el respecta modelele iconografice, dar isi permite si sa le interpreteze intr-o maniera preocupata mai ales de efectul decorativ si ornamental; el da o noua culoare picturii de constructie postbizantina si o face mai pitoreasca, mai aproape de pictura naiva prin spontaneitate si sinceritate.

Cimitirul se intinde pe o colina. In 1996 in nordul bisericii, la aproximativ 15 m a fost ridicata din lemn de brad o constructie ortogonala acoperita cu sindrila. Aici se oficiaza serviciul religios in timpul verii.

Prima atestare documentara a satului dateaza din 20 martie 1360, cand regele Louis I de Anjou confirma dreptul de proprietate pentru Dragos, fiul lui Giulea si a descendentilor lui asupra a 6 sate romanesti, „villlas nostras olachales”, situata in Valea Marei. Printre aceste sate este si „deszehaza”. Aceasta favoare i-a fost acordata pentru serviciile si comisioanele intreprinse pentru restaurearea autoritatii coroanei in tarile moldavei.