Biserica Sfanta Maria – Sumuleu

Localitatea: Sumuleu
Judetul: Harghita
Zona: Transilvania

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele Nu există evaluări (Votati doar daca ati fost aici)

Unul din monumentele cele mai cunoscute ale Transilvaniei, monument arhitectural, cel mai important si cunoscut loc de pelerinaj al Transilvaniei. Construit intre anii 1804-1834, pe baza planului elaborat de arhitectul Schmidt Konstantin din Targu-Mures in stil baroc. Din aceasta perioada 22 de ani (1802-1825) au trecut pana la terminarea structurii, finisajul interior original fiind predat in anul 1834. A urmat o perioada de lucrari minore, biserica capatand forma actuala in 1876. A fost sfintit in data de 20 august 1876 de episcopul Fogarassy Mihaly.

Prima atestare documentara a prezentei ordinului franciscanilor in Sumuleu dateaza din 1352, cand au servit deja catolicii din Moldova pornind din Sumuleu. In 1400 papa Bonifaciu al IX-lea permite franciscanului Alvernoi Bertalan fondarea a 4 manastiri pe teritoriul episcopiei romano-catolice din Alba Iulia. Una dintre acestia este manastirea din Sumuleu care apare in acte sub numele „Billich”. Franciscanii stabiliti aici au fondat sub patronatul sotiei voievodului Moldovei, Losonczi Margit o manastire in Bacau inca din anul 1390. Construirea bisericii gotice, care se afla pe locul bisericii actuale se poate data tot in aceasta perioada.

Prima biserica in stil gotic, construita de franciscanii observanti a fost renovata in 1442-48, din donatia lui Iancu de Hunedoara facuta pentru comemorarea victoriei asupra turcilor in batalia de la Santimbru de Mures din 1442. Biserica a fost largita in mai multe randuri, cele mai importante fiind cele din 1530 si 1649. Trupele lui Szekely Mozes, pasa Ali si Thokoli au facut pagube importante in campaniile lor militare in Secuime. Pe la inceputul anilor 1800 biserica s-a dovedit a fi neincapatoare pentru masa mare de pelerini care vizitau Sumuleul.

Biserica veche a fost demolata in 1802, in locul careia a fost construita biserica actuala. Din biserica veche au ramas numai fragmente minore, zidite in peretii bisericii actuale.

Podoaba bisericii actuale este Statuia Maicii Domnului facatoare de minuni asezata pe altarul principal al bisericii. Sculptura din tei reprezinta Maica Domnului avand in brate pe micutul Isus asa cum este descrisa in Cartea Apocalipsei – „Femeia Imbracata in Soare”. Sculptura care se dateaza probabil din secolul al XVI-lea sculptata dintr-un trunchi de tei, vopsita, aurita, este cea mai mare sculptura votiva cunoscuta in lume, avand inaltimea totala de 227 cm. A fost sculptat foarte probabil intre anii 1515 si 1520, de catre un autor local necunoscut, dar istoricii de arta converg spre un discipol neidentificat al sculptorului Veit Stoss. In Ciucul de Jos se gasesc alte cateva sculpturi care sunt probabil opera aceluiasi sculptor. Potrivit legendei, in preajma unui pericol care ameninta Secuimea, fata statuii se schimba, rana de pe obraz, pricinuita de sabia unui tatar, sangereaza. De-a lungul secolelor s-au consemnat numeroase astfel de evenimente, precum si unele minuni legate de statuie.

A fost asezat pe altarul principal candva in 1664-65 de catre Domokos Kazmer, guardianul manastirii.

De-a lungul secolelor s-au implinit foarte multe din rugaciunile spuse in fata statuii Sfintei Fecioare. De statuie se leaga mai multe minuni. Nu o data a stralucit atat de puternic, incat a luminat intreaga biserica. De multe ori, inaintea unor mari catastrofe si primejdii, fata statuii s-a aratat mahnita. In timpul invaziei turco-tatare din 1661, cand biserica a fost incendiata, statuia a ramas nevatamata. Conform traditiei, unul din conducatorii tatari, vazand ca statuia este un obiect pretios, a vrut s-o ia ca prada de razboi. Statuia s-a ingreunat atat de tare, incat carul tras de opt perechi de boi nu a reusit sa o transporte. Atunci conducatorul tatar a lovit-o cu sabia, insa mana i-a cazut paralizata. Urmele loviturilor se vad si astazi pe fata si gatul statuii. In semn de recunostinta pentru implinirea rugaciunii, credinciosii au donat Maicii Domnului obiecte votive din metal, de diferite marimi, reprezentand inima, picior, mana, carucior etc. Cele din aur si argint au fost vandute la inceputul secolului al XIX-lea, suma obtinuta fiind folosita la construirea bisericii. Cea mai mare parte a obiectelor votive este din secolul al XVIII-lea si sunt asezate pe cele doua panouri, de o parte si de alta a statuii Sfintei Fecioare. Placile votive realizate din marmura si donate bisericii incepand cu anii 1940 dovedesc ca Sfanta Fecioara indeplineste si astazi multe din rugaciunile credinciosilor.

Amvonul a fost sculptat si pictat tot de Papp Miklos in 1835. Sculptura laterala infatiseaza aparitia Sfantului Duh si pe cei patru evanghelisti, cea a usii pe Moise prezentand Domnului tablitele cu cele 10 porunci, iar cea superioara pe Arhanghelul Mihail. Decoratia mobilierului ii infatiseaza pe Sfantul Augustin cu doi diaconi si pe Sfanta Fecioara cu ingerii. Altarul principal a fost terminat destul de tarziu, in anul sfintirii bisericii, iar fundalul si coroana de deasupra dateaza din 1848. Corul a fost construit in 1831 de mesterul Pfeifer Antal din Gheorgheni, iar usile intrarii principale au fost realizate in 1838 de mesterul Nazan Felix. Icoana altarului Sfantului Francisc este lucrarea pictorului clujean Csuros Ferenc (1839). Pictura din partea superioara il reprezinta pe Sfantul Nicolae. Altarul Sfantei Ana este donatia baronesei Henter Anna, vaduva lui Rakovszky Marton (1839). Icoanele altarului – Sfanta Ana, Sfanta Apolonia si scena Nasterii Domnului – sunt creatii ale lui Papp Miklos. Altarul Sfantului Ion Botezatorul a fost ridicat in 1840 din donatia lui Lukacs Janos, comerciant din Miercurea-Ciuc, si sotia sa, Manya Sara. Pictura superioara o infatiseaza pe Sfanta Sara, iar cea inferioara pe Maria Magdalena. Intregul altar este opera lui Papp Miklos. Altarul Sfantului Anton a fost construit in 1843 din donatia lui Zakarias Antal din Brasov. Vechea pictura a fost donata in 1931 capelei din Ocna de Sus, in acelasi an fiind pictata cea actuala de artistul clujean Szopos Sandor. Tabloul infatisandu-l pe Sfantul Bonaventura, a fost pictat de Papp Miklos. Icoana altarului Sfantei Elisabeta a fost pictata in 1938. Altarul a fost construit in 1836 din donatia lui Balint Ignac si a sotiei sale, Bors Julianna, fiind initial dedicat Sfantului Ignatiu. Pictura veche, inlocuita in 1938, se afla in corul bisericii. In campul superior este prezentata Sfanta Iuliana, iar in cel inferior Cina cea de taina, ambele fiind creatii ale lui Papp Miklos. Altarul Sfantului Ioan din Nepomuc este donatia familiei Botsavitzi Janos (1835). In partea superioara este prezentata vizita Sfintei Elisabeta, iar in cea inferioara este infatisat Sfantul Vendel. Intregul altar este opera lui Papp Miklos. Autorul picturii altarului Sfintei Margareta de Cortona este necunoscut. Statuia Sfantului Rege Stefan si a Sfantului Rege Ladislau, aflate de o parte si de alta a statuii Sfantei Fecioare Maria, au fost sculptate la Groden in Tirol (1905) si sunt opera artistului Iosif Runggaldier. Statuile Sfantul Iosif si Sfantul Anton sunt creatia sculptorului Vago Gabor (1938), iar statuia Sfanta Tereza a fost donata bisericii in 1933 de doamna dr. Hegyi Jenone (Budapesta). Basoreliefurile montate pe usa sacristiei si a coridorului sunt opera sculptorului Vincefi Sandor (1980) din Miercurea-Ciuc si prezinta momente semnificative din istoria Sumuleului, respectiv scene din viata Sfantului Francisc. Cele de pe speteaza scaunelor din nava bisericii, creatie a artistului Imets Laszlo din Miercurea-Ciuc (1980), infatiseaza portrete ale unor sfinti maghiari si franciscani. La intrare, in partea dreapta este capela patimilor lui Isus, iar in stanga se pastreaza piatra funerara a lui Mikes Kelemen, capitan suprem din Trei Scaune (1686). Cea mai veche orga a bisericii atestata documentar a fost cumparata la Brasov in 1659, fiind construita de Eperjesi Janos. Distrusa in timpul invaziei turco-tatare din 1661, este reconstruita in 1664 de P. Joannes Kajoni. Aceasta orga, reparata in 1759, este inlocuita in anii 1858-1859 de P. Simon Jukundian cu cea facuta de Kolonics Istvan, constructor de orgi din Targu-Secuiesc. Orga actuala a fost construita de firma Wegenstein si Fii din Timisoara, dupa planurile lui Geyer Jozsef, profesor la scoala superioara de muzica din Budapesta. Avand 40 de registre si 2824 de tuburi, este una din cele mai moderne orgi din tara. In 1991 a fost reconditionata de dr. Walter Kindl, dirijor al corului catedralei din Timisoara, in colaborare cu Hermann Binder, constructor de orgi din Sibiu. Vitraliile sunt din anul 1905, provin din atelierul lui Schlein Richard din Grottau (Cehia) si-i reprezinta pe Sfantul Emeric, Sfanta Elisabeta, Sfantul Francisc, Sfanta Margareta, Sfantul Iosif, Sfantul Ioan de Capistrano, Sfanta Clara, Sfanta Cecilia si Sfanta Agnes. Vitraliul cu Sfantul Francisc este donatia avocatului Fejer Antal si a sotiei sale, Szava Margit, iar cel al Sfantei Cecilia a vaduvei Melik Istvanne din Remetea. Pe vitraliile montate deasupra usilor intrarii principale pot fi vazute monograma numelor lui Isus si a Sfantei Maria, respectiv simbolul franciscanilor. Bolta bisericii a fost construita de mesterul Eross Jozsef din Targu-Secuiesc.

Pe arcul de triumf al boltii este o inscriptie in limba latina:
ECCe MarIa pIo rVtILant tVa teCta nItore, qVae tIbI FrancIsCI tVrba pVsILLa LoCat.
(Iata Maria, in lumina straluceste adapostul ce ti l-a ridicat turma Sfantului Francisc).

Si pe fatada bisericii este o inscriptie in limba latina:
SpLenDor ab eLIsIs CeLebri reDIt arte rVInIs aeDIbVs Oh Virgo gLorIa nostra tVIs.
(O, Sfanta Fecioara, gloria noastra, din ruina, cu arta maiastra, se reinnoieste sanctuarul tau).

Statuia din cupru a Sfintei Maria de pe frontonul bisericii este creatie a mesterului Rothenbacher din Brasov (1837) Biserica a fost pictata in 1911 de artistul clujean Urbanszky Fulop. Pictura a fost restaurata in 1973 prin straduinta lui P. Ecsy Janos. In 1948 biserica este ridicata de Papa Pius al XII-lea la rangul de Basilica minor. Placile de marmura de pe coloanele de la intrare au fost puse in memoria unor personalitati importante ale ordinului franciscan si ale manastirii, care s-au remarcat si printr-o activitate culturala deosebita:P. Taploczai Gorog Istvan (1631-1678), P. Domokos Kazmer (1606-1677), P. Kajoni Janos (1629-1687), P Somlyai Miklos (1598-1661), P. Simon Jukundian (1813-1894). Doua din placile de marmura au fost puse in cinstea victoriei obtinute in 1567 in fata armatei principelui Ioan Sigismund, respectiv in memoria restaurarii bisericii in urma marelui cutremur din 1940.