Cetatea Pacuiul lui Soare (Cetatea Vicina) – Galita

Localitatea: Galita
Judetul: Constanta

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele Nu există evaluări (Votati doar daca ati fost aici)

Cetatea Pacuiul lui Soare a fost construita intre anii 972-976 de trupele imparatului Ioan Tzimiskes si reflecta atat trainicia stapanirii bizantine la Dunarea de Jos, cat si maretia dinastiei imparatilor macedoneni. Temelia zidului de incinta a fost construita din pari de stejar trecuti prin foc si infipti in pamant din loc in loc, peste care constructorii au asezat barne de stejar dispuse longitudinal si transversal, iar spatiile ramase libere au fost umplute cu mortar. Cetatea indeplinea rolul de baza navala, ca urmare a pozitionarii la un stravechi vad de trecere, numit Dervent, fiind un puternic bastion la frontiera Dunarii de Jos. Destinatia initiala a cetatii s-a mentinut numai o scurta perioada, caci la zece ani dupa moartea imparatului Ioan Tzimiskes, bulgarii se rascoala si reintra in posesia celei mai mari parti din teritoriile pierdute in 971. Astfel cetatea isi pierde caracterul militar, pericolul pentru bizantini ne mai fiind reprezentat, dupa anul 1000, de rusii kieveni, care erau navigatori, ci de pecenegi, care purtau lupte pe cai si pe jos. In urma schimbarilor politico-militare la Pacuiul lui Soare se formeaza o unitate de ostasi pedestri, care erau recrutati din randul populatiei locale.

Datorita strategiei diplomatice fata de pecenegi adoptata de Vasile al II-lea Bulgaroctonul, in primele doua decenii ale secolului al XI-lea, asezarea de pe insula Pacuiul lui Soare, cunoaste o perioada de maxima dezvoltare, conform cercetarilor arheologice, se observa o larga circulatie a marfurilor bizantine, a ceramicii smaltuite, a obiectelor de podoaba, a cruciulitelor si monedelor.

In 1048 are loc marea invazie a pecenegilor care reusesc sa patrunda in sudul Dunarii si iau in stapanire regiuni intregi ale Peninsulei Balcanice, inclusiv Dobrogea. Urmand ca in a doua jumatate a secolului al XI-lea cetatea bizantina Pacuiul lui Soare sa fie si ea tinta unui atac si sa fie distrusa in urma unui puternic incendiu. Vietuirea in interiorul cetatii a fost realuata doar la mijlocul secolului al XIII-lea, iar la cumpana dintre secolele al XIII-lea respectiv al XIV-lea s-a ridicat pe latura de nord-vest a cetatii un nou zid de incinta din pietre legate cu mortar, fapt ce i-a conferit asezarii de pe insula caracter de oras. Cetatea a redevenit intre secolele al XIII-lea si al XIV-lea un important centru de schimburi comerciale de la Dunarea de Jos.

Conform cercetarilor intre 1421-1422 cetatea a fost parasita si isi inceteaza definitiv existenta.