Cheile Fenesului (Cheile Caprei) – Muntii Trascau

Zona: Muntii Trascau

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele Nu există evaluări (Votati doar daca ati fost aici)

Denumirea corecta a rezervatiei este Cheile Fenesului, cunoscuta in regiune, dupa numele raului care o strabate. Ulterior, a aparut pentru aceeasi cheie, numele impropriu de Cheile Caprei, dupa numele celor doua coloane stancoase denumite Pietrele Caprei. Desi rezervatia este consemnata sub aceasta a doua denumire in lista oficiala a rezervatiilor din judetul Alba, pentru autenticitate si pentru evitarea unor confuzii, propunem revenirea la denumirea corecta, eventual cu consemnarea celeilalte in paranteza. Cheile Fenesului (Caprei) constituie o rezervatie complexa. Ea atrage atentia prin peisajul sau impunator: o cheie salbatica, cu pereti abrupti, adancita cu peste 600 m in platourile valurite ce niveleaza muntii invecinati, lunga de 1200 m. La intrarea in chei, dinspre satul Fenes, atrag atentia doua stanci inalte si subtiri, asemenea unor coloane. Peretii stancosi, cu microrelief rezidual, acoperit in buna parte de padure, sunt brazdati de vai torentiale. In regiune se intalnesc unele plante rare, preferand stancile calcaroase.

Rezervatia face parte din sectorul de sud al Muntilor Trascau, iar cheile au fost sculptate de paraul Fenes, afluent pe stanga al Ampoiului, in calcarele caracteristice acestei unitati montane.

Suprafata si limitele

110 ha. In partea de vest, limita rezervatiei este formata din platoul Dambaului, cu altitudine de 1200-1300 m si cu altitudini maxime in Vf. Dambau -1369 m si Vf. Fata Florii de 1329 m. Ea coboara spre sud-sud-est pe panta abrupta si apoi pe valceaua dintre Dealul Lazului si Piatra Caprei pana in Paraul Fenesului, putin mai jos de Cabana Sucursalei Miniere Zlatna. De asemenea, pe marginea platoului, coboara si se roteste catre est pe o alta valcica, tot pana in paraul Fenes, langa o troita, in capatul nordic al Cheilor. In partea de est, de la troita, limita urca piezis pe panta muntelui Corabia, pana in partea superioara a padurii, pe care o urmeaza sub abruptul stancos, sfartecat de torente, apoi pe o panta mai accentuata si impadurita, coboara langa Cabana Sucursalei Miniere Zlatna. Pentru o mai buna protejare a rezervatiei, este necesara instituirea unei zone tampon cu latime de 50-400 m. Aceasta cuprinde partea de est a Masivului Dambau, in jurul cotei de 1304 si cea situata sub abruptul Corabiei, in locul numit Sub Piatra.

Structura si evolutia componentelor naturale

Geologia – Cheile Caprei isi datoreaza existenta calcarelor cenusii recifale de varsta jurasic superior, care constituie si muntii invecinati (Dambau si Corabia). Aceste roci compacte vin in contact cu formatiunile mai moi (sisturi argiloase, gresii, conglomerate) de varsta cretacic superior.

Relieful – reflecta diferenta de duritate a acestor formatiuni geologice si explica inaltimea celor doi munti ce incadreaza cheile. De asemenea, peretii abrupti ai cheilor cu un puternic aspect ruiniform datorat eroziunii torentiale, fisurarii rocii din cauza oscilatiilor termice, dizolvarii calcarului si naruirilor. Asa s-au format si cele doua stanci izolate de la capatul sudic al cheilor, cu inaltimi de 67 si 75 m, care poarta numele de Pietrele Caprei. La baza pantelor sunt conuri si trene de grohotisuri, iar spre inaltimi surplombe si grote.
In masivele Dambau si Corabia se gasesc 5 pesteri mai importante si 3 avene. In cuprinsul cheilor, Fenesul se strecoara printre peretii calcarosi, desi prezinta mici repezisuri si marmite, are o panta longitudinala slaba (45°) din dreptul Pietrei Caprei, paraul coboara brusc, in cascade, avand o panta de 20° pe o lungime de numei 200 m. Aceasta ruptura de panta se datoreaza contactului dintre intre calcare si formatiunile cretacic superioare, iar drumul nou (betonat) a fost construit pe stanga Fenesului, traversand Valea Bocsei inainte de a patrunde in chei.

Clima – prezinta particularitatile etajului muntilor cu altitudine mijlocie. Temperatura medie anuala este de 4/5° C; temperatura medie a lunii ianuarie este de -3/-4° C, iar cea a lunii iulie este de 14/15° C; precipitatiile anuale insumeaza circa 900 mm, si se repartizeaza aproximativ in mod egal in sezonul rece si cald. In afara circulatiei vestice, local, in lungul cheilor se constata o canalizare a curentilor de aer.

Hidrografia – Principalul rau din rezervatie este paraul Fenes, cu scurgere permanenta si debit apreciabil. In rest, predomina valcelele seci, care canalizeaza suvoaiele de apa cauzate de ploile torentiale. Acestea transporta materialul grosier pe care il depun in albia Fenesului sub forma de conuri.

Solurile – predominant sunt solurile brune acide si litosoluri. Pe calcare se intalnesc rendzine litice si roci compacte la zi.

Vegetatia – Este reprezentata de paduri de fag (Fagus sylvatica) si de paduri colinare de fag si carpen. In vegetatia ierbacee se remarca Lamium galeobdolon, Luzula luzuloides, Euphorbia amigdaloides, Carex silvatica etc. Pe calcare se intalnesc specii calcofile.