Muzeul orasenesc de Istorie (Palatul princiar) – Aiud

Adresa: Piata Consiliul Europei nr. 24
Localitatea: Aiud
Judetul: Alba
Zona: Transilvania
Telefoane: 0258 861280, 0258 865 459

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele Nu există evaluări (Votati doar daca ati fost aici)

Inceputurile muzeului sunt legate de asa numitul Raritatum Et Rerum Naturalium Museum fondat in anul 1796 pe langa Colegiul academic Bethlen, colegiu transferat la Aiud de la Alba Iulia (1622). La aceasta data in „Muzeul raritatilor si lucrurilor naturale” sau „Casa colectiilor”, alaturi de esantioanele din domeniul stiintelor naturale se aflau si piese istorice. „Raritatile” din domeniul istoriei erau adunate in grupa numita „lithophilocium” si in aceea a obiectelor rare „executate cu mana”. Aceste categorii de obiecte muzeale s-au inmultit in anii urmatori, un accent deosebit fiind pus pe adunarea de piese numismatice, care in anul 1822 insumau 595 de monede si medalii din aur si argint, iar in anul 1868 colectia a ajuns sa numere aproximativ 2000 de piese.

In anul 1862 profesorul P. Szathmary Károly a pus bazele unei colectii proprii – zise de antichitati, ce insuma peste o suta de obiecte din piatra si bronz denumite „antichitati indigene si romane”. Pana la finele secolului al XIX-lea colectia a fost imbogatita substantial gratie stradaniilor custodelui acestuia, Herepei Karol (1881 – 1896). Un colaborator al acestuia a fost tanarul aiudean Fenichel Samuel, care va deveni pentru cativa ani unul dintre subalternii arheologului Grigore Tocilescu, la Muzeul de antichitati din Bucuresti, apoi fiind primul transilvanean care a ajuns in Noua Guinee, unde a cercetat si colectionat obiecte privind etnografia si arta papuasilor (1891 – 1893) ;circa patruzeci de obiecte au ajuns in colectia muzeului aiudean. Colectia numismatica in anul 1914 insuma 3621 monede si medalii, iar la sfarsitul anului scolar 1917/1918, potrivit Buletinului Colegiului, existau 9057 obiecte „antice” si 836 istorice, iar colectia etnografica avea 1424 piese.

Muzeul de istorie aiudean se constituie ca institutie culturala de sine statatoare in anul 1950. In noua forma organizatorica, printre cei care au contribuit la imbogatirea patrimoniului cultural, se impune a fi amintiti: dr. Valeriu Lazar si prof. Lidia Chitu (care au indeplinit functia de directori ai institutiei). Au fost efectuate sapaturi arheologice la villa rustica de la Aiudul de Sus, la Ciumbrud, Cicau, Cheile Valisoarei si Lopadea Veche, in colaborare cu Institutul de arheologie din Cluj, Muzeul de Istorie a Transilvaniei si alti colaboratori, realizandu-se atat imbogatirea patrimoniului muzeal cat si cercetarea istorico – arheologica a zonei. Astfel patrimoniul s-a imbogatit cu vestigii descoperite in Aiud si regiunea din preajma. In prezent intregul patrimoniu al muzeului se ridica la peste 30. 000 obiecte muzeale, din care circa 2/3 tin de domeniul arheologiei.

Muzeul de istorie este amplasat inca din 1950 in Palatul Princiar, parte componenta a complexului de arhitectura medievala biserica fortificata, numita si Cetatea Aiudului. Edificiul pastreaza in memoria zidurilor sale de piatra si caramida amintirile unor insemnate evenimente din istoria medievala si moderna a Aiudului si imprejurimilor sale.

Edificiul asteapta aparitia unor initiative generoase si investitii concrete din partea celor imputerniciti sau a altora, menite sa-l salveze de pericolul ce-l ameninta cu degradarea rapida si chiar cu o posibila disparitie, in conditiile continuei amanari a lucrarilor de restaurare, atat a edificiului cat si a intregului complex arhitectural medieval.

Muzeul prezinta in salile expozitiei de baza vestigii arheologice, insotite de material (texte, etichete, material ilustrativ), prin intermediul carora se reconstituie vremurile prefeudale din istoria meleagurilor aiudene. In cele doua sali de la parter se reconstituie istoria Aiudului si a imprejurimilor sale de la sfarsitul paleoliticului si pana in pragul constituirii statului dac centralizat condus de Burebista. Pot fi evidentiate vestigii apartinand unor culturi neolitice (Turdas, Petresti, Decea Muresului), din bronzul timpuriu (Cotofeni, inclusiv material din tumuli) si fazele evoluate ale epocii bronzului (Sighisoara – Wietenberg si Noua), din depozitele de bronzuri de la inceputul epocii fierului (de exceptie fiind depozitul de la Aiud), din cimitirele de factura scitica si celtica de la Aiud si zona, din asezari si locuinte dacice.

Multe din materialele dacice descoperite in zona Aiud au ajuns si in alte muzee, precum: Muzeul ardelean (azi MNITrans, Cluj Napoca) unde sunt mentionate vase grecesti de import din secolele V-III BC, monede de argint dacice, un colier torsionat de argint;Muzeul National din Budapesta unde la sfarsitul secolului trecut si inceputul celui actual ai ajuns monede de argint si obiecte de podoaba (colier torsionat, bratari cu capete petrecute), toate de factura dacica;de asemenea, la Kunsthistorisches Museum din Viena este mentionata o bratara dacica de argint.

La etajul cladirii vizitatorul are posibilitatea sa vada marturii din epoca antica si perioada prefeudala. Acestea sunt vestigii (cu deosebire ceramica) din asezari ce dateaza din faza clasica a culturii daco – getice (epoca Burebista – Decebal), material ceramic, podoabe, inscriptii si sculpturi de factura provinciala romana dar si de import, marturii ale convietuirii daco – romane iesite la suprafata cu ocazia unor sapaturi arheologice (Aiudul de Sus – villa rustica Aiud -„Cetatuie”, Ciumbrud, Cicau etc. ), vestigii din secolele IV – IX AD, inclusiv de la neamuri de migratori (gepizi, slavi, avari).

Expozitia de baza incheie cu aceste vestigii arheologice prezentarea istoriei timpurilor indepartate ale acestor meleaguri. Parcurgand salile muzeului, vizitatorul va ramane edificat (cel putin partial) asupra istoriei meleagurilor aiudene incepand cu timpurile indepartate ale preistoriei si pana la sfarsitul perioadei prefeudale.

Prin expozitii tematice temporare muzeul ofera si marturii referitoare la istoria medievala si moderna a localitatii.

Consideram ca punerea in stare de functionalitate a turnurilor cetatii medievale, in cadrul unor lucrari de restaurare a fortificatiei in ansamblul ei, va oferi posibilitatea amenajarii expozitionale a unora dintre spatiile acestora. Se va putea astfel populariza istoria locala, dar va putea fi sporit si interesul turistic al monumentului.