Palatul Brukenthal – Avrig

Localitatea: Avrig
Judetul: Sibiu
Zona: Transilvania
Telefoane: 0269 211203

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, medie: 5,00)

Aflat la 30 km distanta de Sibiu, reprezinta o constructie de mari dimensiuni, fiind realizata in stil baroc. Cladirea a fost resedinta de vara a baronului Samuel von Brukenthal, consilier al Mariei Tereza si guvernator al Transilvaniei (1721-1803), pasionat colectionar de opere de arta. Construit intre 1780 si 1785, palatul detine unul din cele mai frumoase parcuri, organizat in terase largi care coboara spre lunca Oltului.

Samuel von Brukenthal (1721 – 1803) este una dintre cele mai fascinante si influente personalitati transilvanene, in ciuda faptului ca era de provenienta burgheza si evanghelic, Samuel von Brukenthal a detinut timp de 13 ani functia de guvernator, cea mai importanta functie civila in Transilvania – la acea vreme principat, in catolicul imperiu habsburgic sub Maria Thereza. Imparateasa insasi a promovat capacitatile sale de om de stat. Avand la baza o profunda cunoastere a constitutiei Transilvaniei, Samuel von Brukenthal a propus masuri de modernizare prudente, care pastrau intelegerea sociala.

Perioada studiilor la Halle si Jena, ca si cea de functionar la Viena l-a marcat profund: a colectionat, cu un deosebit gust pentru arta si simt al valorii, tablouri, monede, carti si manuscrise vechi. Impulsionat de cladirile contemporane ale barocului tarziu, a construit un palat in Sibiu, unde in 1817 a fost amenajat, conform dorintei sale, primul muzeu public din Europa de sud-est.

Pe langa palatul din Sibiu el a construit si alte complexe, astfel herghelia din Sambata de Jos/Unter-Szombat. un conac la marginea orasului, precum si indragita sa resedinta de vara din Avrig/Freck.

Resedinta de vara din Avrig a lui Samuel von Brukenthal poate fi considerata drept punctul culminant al activitatii sale de constructor. Parcul istoric, ce are in prezent peste 200 de ani, era renumit deja in secolul al XVIII-lea pana peste hotarele Transilvaniei, datorita situarii sale de exceptie la poalele Carpatilor Meridionali, pe terasa superioara a Oltului, precum si datorita bogatei sale gradini, fiind cunoscut drept „ fantana a sanatatii” si „ eden transilvanean”.

Raportul de amplasare al cladirilor palatului corespunde complexelor tipic baroce, care au mai multe aripi, cu deschidere catre o gradina axiala simetrica. O scara maiestuoasa cu diferite nivele, o fantana arteziana,
straturi amenajate geometric, drumuri si alei duc catre parcul situat cu 12 m mai jos. Pe partea de est a acestuia, in panta, se afla gradina englezeasca care, spre diferenta de gradina baroca, este amenajata in mod natural. Ea era alcatuita din alei serpuitoare, mici locuri de popas si fagase de apa naturale cu o cascada. In fata orangeriei era amplasata initial gradina olandeza, in care se cultivau legume, fructe si mirodenii exotice precum ananasul, lamaile, cafeaua si nucsoara. O particularitate a parcului era ca baronul von Brukenthal integrase in structura gradinii si o gospodarie agricola cu animale, culturi de legume si pomi fructiferi, cu scopul de a asigura intretinerea acestuia din propriile produse precum si din vanzarea lor. Astfel erau renumiti bivolii sai albi. care pasteau pe pasunile din Avrig, acestia fiind vanduti pana si la Neapole.

La 70 de ani dupa moartea lui Samuel von Brukenthal, linia cu drept de mostenire a familiei s-a stins. Proprietatile sale au trecut prin multe maini pana cand. in anul 1908, in conformitate cu testamentul, au intrat in posesia parohiei evanghelice sibiene. Biserica evanghelica a fondat un sanatoriu, caruia dupa 20 de ani i-a fost anexata o unitate de tratament cu apa rece de tip Kneipp. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, spitalul a fost nationalizat si folosit ca sanatoriu.

Dupa sfarsitul regimului comunist, resedinta de vara fost retrocedata reprezentantei minoritatii germane si prin urmare Fundatiei Brukenthal. Fundatia a preluat astfel raspunderea de a intretine si a ingriji palatul si parcul in spiritul lui Brukenthal, precum si de a pastra mostenirea culturala a acestui remarcabil sas transilvanean si de a o face accesibila publicului.

Datorita ingrijirii necorespunzatoare din ultimele decenii, parcul este astazi salbaticit, plantele crescand la voia intamplarii. Aranjamenul initial, mai ales cel din gradina peisagista englezeasca, poate fi doar cu greu recunoscut. Aleile, podurile si scarile trebuiesc reparate; bancile si sculpturile sunt ingropate sau distruse. Extraordinara diversitate a plantelor nu mai exista, istorica gospodarie agricola a fost si ea abandonata. Mari suprafete sunt amenintate de inmlastinare; paraurile de munte, odinioara limpezi, sunt innamolite din cauza apelor reziduale; izvoarele si fantanile au secat sau sunt distruse.

Cladirile au avut si ele de suferit: arhitectura interioara a fost modificata dupa anul 1900, fiind supusa necesitatilor unui sanatoriu; reparatiile care nu au fost facute la timp sau facute necorespunzator au pricinuit stricaciuni serioase cladirilor. Cu toate acestea, ele au pastrat aspectele esentiale ale caracterului istoric original, precum configuratia exterioara, structura si decoratiile fatadelor, dar si locatia pastrata neconstruita.

In prezent, parcul a redobandit o anumita importanta. Este singurul parc baroc de asemenea dimensiuni care s-a pastrat in Romania. Din punct de vedere cultural si istoric, el are importanta pentru intreaga Europa de sud-est. Palatul si parcul alcatuiesc o opera de arta unitara. Suprafata totala a parcului este de 15, 5 hectare si din 1990 el se afla sub ocrotirea nationala a monumentelor.

Prin elaborarea unui concept de asanare a parcului, in anul 2006 s-au pus bazele pentru mentinerea si dezvoltarea sa viitoare. Din pricina absentei capacitatii financiare, asanarea nu poate fi insa realizata decat cu pasi mici. S-a amenajat o livada cu vechi soiuri de pomi fructiferi specifici zonei transilvanene. Aceasta unica gradina de observare va fi disponibila in cativa ani, cand pomii vor atinge o marime corespunzatoare.

In momentul de fata, palatul este gol. Substanta cladirilor este in principiu intacta, ele necesita insa urgent lucrari de asanare. in lunile de vara, in orangeria mare au loc diverse evenimente culturale precum concerte, expozitii, workshop-uri ale artistilor si conferinte. in fosta orangeria mica pot innopta oaspeti, care dimineata savureaza micul dejun pe terasa parcului. Curtea palatului sta la dispozitie pentru diverse evenimente precum nunti si petreceri private.

Un monument istoric nu poate fi pastrat pe lunga durata daca nu este folosit. Dupa retrocedarea resedintei de vara fundatiei Brukenthal, s-au pus in discutie diferite concepte de folosire. in mod ideal, fundatia Brukenthal doreste, in spiritul donatorului, sa instituie gradina drept un punct de cristalizare pentru cultura, educatie si arta peisagista. Evenimentele culturale, conferintele, camerele de oaspeti si infiintarea unui muzeu constituie centrele de greutate al conceptului. Un stimul deosebit il reprezinta parcul cu complexul sau in stilul barocului tarziu si integrarea unei gospodarii agricole ecologice, in spiritul Brukenthal.

In paralel cu folosirea publica, parti ale cladirilor vor fi inchiriate unor investitori sau arendasi, care isi asuma obligatia de asanare si folosire a complexului in sensul ocrotirii monumentelor istorice. Se doreste folosirea resedintei ca hotel-palat cu restaurant si amenajarea unei cafenele in oranj erie.

Tot asa cum alte tari din vestul Europei isi comercializeaza parcurile istorice in scop turistic, tot asa si resedinta de vara ar putea deveni o atractie turistica deosebita, care sa impulsioneze regiunea. Apropierea de zona de recreere a Muntilor Fagarasi precum si cea de Sibiu sporeste si ea puterea de atractie a locatiei.