Poiana cu narcise – Muntii Trascau

Zona: Muntii Trascau

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele Nu există evaluări (Votati doar daca ati fost aici)

Rezervatia se afla in Muntii Metaliferi, la est de varful Valcoi (1348m), pe interfluviul dintre Valea Negrilesii si Valea Grozei. Poienile cu narcise ocupa culmea si versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse intre 1150 si 1250m; dupa o mica intrerupere, ele se continua pe versantul nord-estic al muntelui Valcoi.

Aproximativa 45 ha, in lungul culmii, pana la limita padurii; se intind spre est pana la inseuarea de sub varful cu cota 1260, iar la vest pana la versantul sud-estic al muntelui Valcoi. La acestea se adauga o zona tampon ce se intinde pe o fasie lata de circa 200m in padurea ce inconjoara poienile cu narcise.

Geologia – formatiuni sedimentare cretacice, alcatuite din conglomerate si gresii.

Relieful – rezervatia este situata in partea central-sudica a M-tilor Metaliferi, la contactul cu Muntii Vintului. Ea se inscrie distinct in relief prin doi piloni masivi, sectionati de apa paraului Valea Mica sub forma unei mici chei, prin care se strecoara si drumul comunal. Blocul de pe malul stang, mai povarnit, are o inaltime de circa 16 m, iar blocul din dreapta, mai impozant, are forma unui pilon inalt de circa 30m, cu pereti verticali, dedublate de un gheb mai scund.

Clima – cu caracter montan se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 4°C, ierni reci, cu media lunii ianuarie de circa -3°C si cu zapezi abundente, media lunii august de 19°C.

Solurile – in cuprinsul rezervatiei predomina solurile brune acide moderat profunde, reavene, cu umiditate mijlocie.

Vegetatia – Rezervatia se afla in etajul padurilor de molid (Picea abies), care insa pe suprafetele mai domoale au fost in mare parte inlocuite din vechi timpuri cu pajisti secundare folosite ca pasuni si pe alocuri cu fanate. Predomina pajistile de paius rosu (festuca rubra ssp. commutata) cu taposica (Nardus stricta), incluse in asociatia Campanulo (abietinae) Nardo Festucetum commutatae. Printre speciile insotitoare cele mai frecvente se numara Agrostis tenuis, Anthoxanthum odorantum, Luzula campestris, Luzula albida, Carex hirta, C. pallescens, Poa pratensis, Potentilla erecta, Veronica chamaedrys, Genista sagitallis, G. tinctoria, Lotus corniculatus, Rumex acetosa, Ranunculus bulbosus, R. acer, Campanula abientina, Alchemilla vulgaris, Trifolium repens, Hieracium piosella, Juncus efsus, Cerastium caespitosum, Lychnis flos-cuculi, Hypericum perforatum, Fragaria viridis, Stellaria graminea, etc. Se remarca prezenta tufelor de ienupar (Juniperus communis), Brickenthalia spiculifolia, Vaccinum myrtillus. Populatiile de narcise se dezvolta si in raristile de molid, alaturi de Festuca rubra, Anthoxanthum odorantum, Deschampsia caespitosa, Luzula albida, Taraxum oficinale, Veronica chamaedrys.

Fata de situatia din trecut, in prezent numarul de narcise s-a redus datorita pasunatului. Un efect negativ l-a avut insa si Sarbatoarea Narciselor, organizata cu un numar mare de participanti, care au cules narcisele cu bratele, contribuind totodata la batatorirea solului, cu efecte defavorabile asupra dezvoltarii ulterioare a plantelor.

Narcisele ocupau in trecut suprafete mult mai intinse in Muntii Apuseni; in prezent se constata disparitia lor din mai multe areale. Exista riscul ca acest lucru sa se produca si la Negrileasa, unde se mai pastreaza una din cele mai abundente populatii de narcise, daca presiunea antropica se mentine ridicata.